Este sfârșit de octombrie. Ultima zi de vară indiană din Bucureștiul străbătut de un vânticel călduț și auriu. O țărancă venită tocmai din Vălenii de Munte vinde prune, pere și mere în panere la chioșcul deschis non stop care închide la orele 17.00. Nonsensul îl întâlnesc la fiecare pas în acest oraș. Blocul miroase a vinete și ardei copți care se vor fi rânduite în borcanele cu zacuscă și a ceva nedefinit între must și oțet. Adulmec și chiftelele vecinei când deschid ușa apartamentului.
Laptop-ul este mereu deschis pentru a vedea mesajele noi care intră pe e-mail. Mi-am pregătit pijamalele cu mesaje motivaționale ce mă așteaptă cuminți să le port când lucrez de acasă, așa cum fac de obicei în zilele urâte. Lumina a scăzut, zilele s-au scurtat, iar amintirile triste sunt gata să mă ia cu asalt în serile interminabil de lungi.
Cum ar fi să le las în orașul acesta gri, cu amurgul său violet? Să închid tot, să plec departe și în bagaj să uit să iau amintirile cu el. Să mă dezbrac de pielea mea veche mângâiată de el în trecut și să o las în sertar. Să îmi iau liber și de la alergarea mea continuă.
Grecia – paradisul mediteranean al relaxării
O lună de odihnă în Grecia este ceea ce știu în adâncul sufletului că îmi trebuie. Să reînvăț să mă descurc singură. Să respir singură și să mă recompun altfel, întreagă și fără el.
Am doar amintiri frumoase din această țară. Nu degeaba milioane de oameni se întorc an de an pe cele peste 220 de insule populate. Șansele de a fi dezamăgită oriunde aș merge sunt foarte mici.
Inima îmi bate însă cel mai tare când mă gândesc la insula Santorini. La orașul Oia, la acest vis încă neîmplinit.
Oia, în inima insulei Santorini, este precum o perlă a Mării Egee, strălucind în lumina soarelui ca un vis vechi. Cu casele sale albe ca zăpada și acoperișurile albastre vibrante, Oia se ridică ca un colț de rai în mijlocul mării albastre, un tablou desprins din poveștile mitologice ale zeilor greci.
Căsuțele precum penele unui porumbel alb se agață de stânci precum nestematele din cufărul unui bătrân pirat. Fiecare casă pare a fi o notă muzicală într-un cântec cu acorduri de albastru, alb și auriu, o simfonie de culori care se potrivește perfect cu marea azurie și cerul senin.
Iar apusul de soare din Oia este un spectacol de neuitat. Soarele coboară lent spre orizont, colorând cerul în nuanțe de portocaliu aprins și roșu pasional. În timp ce soarele se ascunde în spatele mării, lumina sa aruncă o strălucire în jurul caselor și se reflectă în apele calme ale Egeei. În acele momente, simți cum timpul se oprește și ești doar o parte dintr-o poveste magică.
Oia este un loc unde natura și arhitectura se întâlnesc într-o armonie perfectă, un loc care îți atinge inima și te lasă cu amintiri nesfârșite ale unui paradis pe pământ.
Chiar și când ajungi într-o destinație paradisiacă precum Oia, poate apărea o mică problemă: bariera lingvistică. Alfabetul grec, diferit de cel latin, mi s-a părut a fi precum o cheie secretă spre o lume minunată, dar în fața căreia m-am simțit un pic pierdută.
Grecii sunt oameni minunați, primitori și plini de căldură, dar care nu stăpânesc prea bine (unii dintre ei chiar deloc!) limbile engleză și franceză, cele pe care le cunosc eu și în care am încercat să mă descurc. Să mai zic că niciun grec nu vorbește limba maghiară care este limba mea maternă? Evident că nu și nici cu aceea nu am făcut nicio brânză.
Se zice că zâmbetul este un limbaj universal și o fereastră către inimă. Grecii, ca orice altă cultură, apreciază bunăvoința și bunul simț, iar un zâmbet călduros poate face minuni. Surâsul meu și bunăvoința grecilor au însă și ele limitele lor. Am descoperit aceasta în ziua în care am decis să comand de la taverna tradițională Anemomilos altceva decât sos tzatziki cu pâine și souvlaki.
În primele trei zile petrecute pe insulă am stat câte o oră în cameră învățând, pe cât s-a putut cu ajutorul Internet-ului, că se scrie corect souvlaki și nu soflaki și m-am luptat să pot pronunța comprehensibil. Sau așa speram să fie. Soflaki este o greșeală de ortografie care a devenit populară în unele părți ale lumii, inclusiv prin locantele grecești din București. Astfel am pierdut timp pe care l-aș fi putut petrece printre minunățiile naturii. Cât despre traducerile instant din limbile română și maghiară în limba greacă efectuate cu ajutorul Google translate s-au dovedit a nu-mi fi de niciun folos.
Nu m-am oprit însă din a spera că voi putea comanda de la taverna mea preferată spanakopita.
În timp ce îi torturam unui tânăr grec urechile cu pronunția mea incorectă, ba chiar am scăpat un Doamne, Dumnezeul meu din cauza exasperării, canalul de comunicare dintre noi părea să se fi închis de tot. Brusc, de la una dintre mesele tavernei, s-a ridicat un bărbat în jur de 50 de ani. Părul lui grizonat și ușor buclat strălucea în lumina soarelui. Ochii săi albaștri păreau să-și fi luat nuanța din însăși apele Mării Egee. Emana o vitalitate specifică sportivilor. Cu un aer degajat și plin de încredere în sine, m-a privit ușor amuzat. A întrebat în limba română:
— Salut, mă lași să te ajut?
Cu siguranță mă auzise invocând numele Domnului și decisese să-mi sară în ajutor. Avea în mână un telefon mobil negru. M-am gândit că urmează să apelăm iar la Google pe post de traducător și să mai scoatem 2-3 perle până le terminăm oamenilor de la tavernă și utimele rezerve de răbdare.
— Poți folosi cu încredere acest traducător instant.
Am lăsat grija traducerilor în seama unui echipament dotat cu AI
Mi-a spus asta și mi-a și întins repede telefonul din mâna sa. Când m-am uitat mai bine la ce anume mi-a dat, am realizat că deși semăna mult cu un telefon, era un alt dispozitiv.
— Pe mine mă cheamă Dan, iar acest dispozitiv care va sparge barierele lingvistice pentru tine se numește Vasco Translator V4.
Începusem să înțeleg că îmi recomandă să folosesc un traducător cu adevărat eficient. Sigur îl testase altminteri nu ar fi fost așa de încrezător și sigur pe sine și pe acel translator electronic.
Mi-a făcut semn să ne așezăm la masă și a început să îmi explice cu motorul turat la maxim:
— Vasco Translator V4 este un traducător universal care poate traduce în peste 108 limbi. El are 10 motoare de traducere de la 10 companii diferite și alege cea mai bună traducere în funcție de context, de modul de vorbire al interlocutorului și de modul în care vorbești tu. Dispozitivul este dotat cu o baterie puternică care poate dura până la 180 de ore în modul standby și 4-5 zile în uz standard. Poate traduce text, vorbire și imagine în 108 limbi. Are o cartelă SIM preinstalată și oferă conectivitate gratuită și nelimitată pe viață, fără costuri suplimentare sau limite de date.
Am și uitat preț de câteva minute că mă aflam la tavernă pentru o porție de spanakopita. Fascinată am luat dispozitivul cu încredere și l-am apropiat de meniu pentru a mă ajuta cu traducerea.
L-am sucit pe toate părțile și l-am întrebat pe Dan:
— Cum funcționează Vasco Translator? Cum mai exact traduc meniul acesta?
— Trebuie să selectezi funcția de traducere a pozelor, să faci o fotografie și să aștepți să recunoască limba și să-ți afișeze traducerea.
— Poți, te rog, să-mi oferi mai multe detalii?
— Vasco Translator V4 are multiple funcții. Prima este funcția de traducere vocală. Apeși și ții apăsat pe iconița microfonului pentru a începe vorbirea. Odată ce vei elibera butonul, dispozitivul va traduce propoziția ta pentru interlocutor. A doua funcție, de traducere poze și documente, tocmai ai încercat-o. A treia este de traducere text. Tastezi un cuvânt sau o frază scurtă pe care vrei să o traduci. Vei avea traducerea în limba ta imediat.
Vocea lui Dan, expunându-mi funcțiile dispozitivului, se transformase într-un râu lin și nesfârșit de cuvinte. M-a predispus la reverie. M-am gândit cum ar fi dacă am trăi într-o lume fără niciun fel de bariere lingvistice. Mi-am notat gândurile în jurnalul personal.
Visarea mi-a fost întreruptă de vocea lui Dan. Îmi zicea că există și o funcție de learning căci Vasco Translator vine și cu o aplicație de învățare a limbilor care vă poate ajuta să vă însușiți vocabularul a 28 de limbi.
L-am întrerupt când tocmai se pregătea să-mi explice despre actualizarea soft-ului care adaugă cuvinte noi, ba chiar și limbi noi fără costuri suplimentare față de prețul de achiziție. Voia să-mi treacă în revistă și alte avantaje ale dispozitivului.
L-am rugat să comande o sticlă de vin. Retsina. I-am propus să împărțim și un desert. Galaktoboureko. Fără Vasco ar fi fost o misiune imposibilă să pronunț așa un cuvânt.
Don’t worry, just travel
La masa alăturată, un cuplu de polonezi se chinuia să înțeleagă un articol dintr-o revistă greacă despre insula cascadelor. Samothraki. Am aflat când ne-am dus la ei să-i ajutăm cu traducerea. Credeți că nu s-a mai înțeles om cu persoană? Au contraire, mon ami! Așa v-ar spune cei doi francezi care s-au alăturat și ei conversației. Funcția MultiTalk este extraordinar de utilă, mai ales când într-un grup există persoane de mai multe naționalități.
Cu această funcție complexă, poți crea sau te poți alătura unei camere deja existente de chat cu peste 100 de membri. Spui cu voce tare sau tastezi mesaje în propria limbă. Aștepți în timp ce funcția MultiTalk traduce toate mesajele tale și pe cele pe care le primești. Toți membrii din chat pot vedea și auzi mesajele în propria lor limbă.
S-a născut cumva firesc ideea de a pleca în grup a doua zi spre Samothraki pentru a vizita templul marilor zei. Un simbol al leagănului culturii europene.
Să nu uităm de muzeul de arheologie cu tot soiul de urme ale civilizatiei multimilenare din Samothraki. Plaja Pachia Ammos. Kolokithokeftedes cu iaurt grecesc alături. Un păhărel de ouzo. Salata grecească cu brânză Feta. Ochii albaștrii ai lui Dan precum două safire scânteietoare, străjuind tainele mele încă nedezvăluite. Cele mai bune remedii contra stresului și a burnout-ului.
Și o nouă iubire declarată. Jean și Marcel au văzut că la vie en rose pentru mine este right around the corner. Lângă Dan, adică. Dispozitivul de traducere Vasco Translator V4 a fost asistentul meu personal în însușirea pronunției corecte a limbii grecești. Funcția sa de learning (limba greacă se numără printre cele 28 de limbi mai sus menționate) cu variate lecții și interacțiunile multiple cu localnicii au constituit un ajutor pentru a învăța mai rapid și mai eficient. Σ’ αγαπάω (pronunțat S’ agapáo) a sunat impecabil. Normal, au zis cei doi francezi cu toujours l’amour în suflete. Ceva magic plutea în aer încă din ziua în care eram lost in translation la taverna Anemomilos.
Voi ce colț de rai v-ați dori să explorați alături de Vasco Translator V4?
Articol scris pentru SuperBlog 2023, proba nr. 10
Lovefool 
Hai, ha, povestea cu Dan mi-ar placea sa cred că e autobiografica 🙂 Mi s-au făcut dor de Grecia, de peisajele și de mâncarea lor fantastice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, trebuie să te dezamăgesc. Sadly, este pură ficțiune.
ApreciazăApreciază