Toată familia va fredona „trilulilu” la filmul „Lilu, Lilu, Crocodilu'”

Nu știu cum ar fi fost copilăria mea fără zilele de duminică în care așteptam cu sufletul la gură să înceapă la Televiziunea Română „Gala desenului animat”. Îmi răsună și acum în urechi vocea cu un timbru aparte, memorabilă a Vioricăi Bucur – „mama desenelor animate”. Din 1974 până în 1992, am avut parte mereu de un regal de desene însuflețite.

De la Gala desenului animat la Telecinemateca

Și nu doar desenele animate au fost cele care mi-au îmbogățit zilele. Am crescut și desenele animate mi-au devenit insuficiente. Lor li s-au adăugat filmele care mi-au permis să visez la lucruri la care nu aveam acces, la locuri în care nu puteam merge și în care nici nu am fost vreodată și la trăiri, sentimente, acțiuni, evenimente care mi-au modelat în moduri neștiute, nebănuite și chiar neînțelese toată viața. Pentru mine, fimele sunt precum un caleidoscop de emoții, la fel de autentice precum cele reale.

Miercuri seara se difuza Telecinemateca. Iar genericul emisiunii Telecinemateca – cel mai cunoscut generic al unei emisiuni românești – a fost creat tot de Viorica Bucur, în 1969. Melodia genericului de la Telecinemateca este compusă de Charlie Chaplin şi prelucrată de James Last („This is my song”).

În colțul ochiului, își face loc o lacrimă la fiecare reascultare a acestei melodii, cu gândul la filmele de odinioară, la gândul celei de odinioară care pășea timid într-o lume magică, plină de farmec.

Și nu era vorba doar despre desene animate și Telecinemateca. Luni seara, se difuza un serial foileton. Astfel am văzut Mizerabilii, Forsyte Saga, Poldark, etc. Vineri seara era în program un film artistic românesc sau străin. La fel și duminică seara, în timp ce seara de sâmbătă era rezervată serialelor polițiste: Columbo, Kojak, Mannix, Un șerif la New York, etc. Sâmbătă după-amiază era rândul filmelor pentru tineret precum Tarzan, iar duminică după-amiază al serialelor științifico-fantastice precum Planeta giganților, Tunelul timpului, Pierduți în spațiu.

Și pentru că v-am povestit de seriale, închei cu Dallas și cele 357 de episoade ale sale. Nici nu am realizat când am vizionat atâtea și tot nu mă puteam sătura de personajele sale fascinante și de intrigile care mă țineau cu sufletul la gură în fața micului ecran, alături de părinții mei. Nu aveau timpul necesar, fiind ocupați amândoi cu activitatea profesională, pentru a merge cu toții la cinema. Tata încerca să compenseze acest lucru preparând acasă floricele de porumb la ceaun.

Drama sells best

Când a intervenit cenzura comunistă prin cenușiii ani ’80 și filmele difuzate în cadrul Telecinematecii au fost scurtate, ba chiar ciopârțite în mod barbar de nu mai pricepeai mare lucru din ele, bunica mea maternă a început să mă ducă la cinema. Prima peliculă vizionată pe marele ecran a fost epicul film de dragoste ce are loc pe fondul războiului de secesiune din Statele Unite ale Americii: Pe aripile vântului (1939), la cinematograful Arta din Târgu-Mureș.

A fost filmul care mi-a marcat copilăria identificându-mă cu personajul principal feminin, Scarlett O’Hara, o femeie lipsită de orice scrupule, capabilă să calce peste cadavre și peste sentimentele oricui doar pentru a-și atinge scopurile. A fost necesară o lungă perioadă de timp pentru a realiza la o vârstă matură că, de fapt, sunt precum Melanie Wilkes, genul de femeie incapabilă să vadă și cel mai mic lucru rău la cei pe care-i iubește și devotată până la moarte lor.

Deși am revăzut Pe aripile vântului de mai multe ori pe micile ecrane, scenele emblematice de război și toaletele luxoase și fastuoase au o vrajă aparte, diferită, unică, vizionate pe marile ecrane ale cinematografelor.

Nu numai că Pe aripile vântului are cele mai bune încasări ale tuturor timpurilor (raportat la banii de astăzi), dar a și câștigat șapte premii Oscar, iar producătorul filmului – David O. Selznick – a intrat în istorie câștigând Oscarul de două ori consecutiv pentru cel mai bun film: pentru Pe aripile vântului în 1939 și pentru Rebecca – o altă dramă cu o nelipsită poveste de dragoste – în 1940.

Don’t say NO to action, comedy and adventure


Cu filmul regretatului producător David O. Selznick am descoperit gustul dramelor romantice și încă pășesc uneori pe această potecă îndelung bătătorită. Însă o fac din ce în ce mai rar de când mi-am reconsiderat ideile despre viață ce ar putea fi nimic altceva decât o mare comedie.


Cu plăcere, am început să mă uit însă și la filme de acțiune fiind un fan înfocat al seriei dedicate agentului 007, dar și la comedii romantice, musicaluri și filme de aventură. Cine nu l-a plăcut pe Johnny Depp în seria filmelor cu Pirații din Caraibe? Or fi și cârcotași din aceștia, nu zic nu, dar propun ca ei să primească o porție mai mică de popcorn și un pahar de Coca-Cola fără gheață vara ca să aibă cu adevărat motive să cârcotească.


În anii de pandemie mi-am ostoit parțial dorul de cinema, începând să scriu despre filmele pe care le văzusem pe parcursul anilor, colaborând cu o revistă online din Belgia și devenind moderator al unei comunități de iubitori de filme de pe Twitter, comunitate creată de Victor. Prin natura locului său de muncă, Victor are mereu acces la noutăți despre tot ceea ce va urma să vedem pe marile ecrane ale unui lanț național de cinematografe și ne ține și pe noi la curent cu tot ceea ce va urma și este și demn de vizionare.

Cine nu are un crocodil în cartier, poate vedea unul pe marile ecrane

Nu am fost așadar surprinsă când fiica mea cea mare, cea mai mare fană în viață a lui Shawn Mendes pe care o și cunosc, a năvălit în camera mea pentru a-mi da vestea cea mare și anume că filmul „Lilu, Lilu, Crocodilu'” va intra, în fine, în sălile de cinema, începând cu data de 23 decembrie 2022. Până la urmă era doar o chestiune de timp din momentul când Victor ne spusese de iminenta apariție a peliculei pe marile ecrane și până când un distribuitor de filme urma să reușească să-l introducă în mod practic în sălile de cinema.


Știam deja când Nia mi-a dat vestea cea mare că Shawn Mendes va cânta trilulilu precum un muzical crocodilu’ în acest film pentru întreaga familie, potrivit de văzut cu ambii copii. Și da, vizionasem deja, sub imperiul unei mari curiozități, trailer-ul filmului. Iar fata mea cea mică, Lia, se va simți în largul ei când va vedea cum se îmbăiază Lilu, Crocodilu’ exact precum ea, în multă spumă.

De pe afiș am aflat că filmul va rula subtitrat și dublat în limba română. Tot pe afiș l-am zărit și pe actorul spaniol Javier Bardem pe care abia aștept să-l văd într-un rol ce se anunță a fi foarte diferit de cel din filmul No Country for Old Men (2007), rol pentru care a fost distins în anul 2008 cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.


Nici nu trebuie să fii un cinefil înrăit cum sunt eu pentru a realiza că „Lyle, Lyle Crocodile” este un film iubibil de către copii, dar și de către adulți, nu precum mini seria australiană Return to Eden (1983) – singurul lungmetraj sau serial cu crocodili fioroși și cât se poate de reali de care îmi aduc aminte, deși aș prefera să uit de el în unele momente.

Alegeți sala de cinema pentru a vă maximiza aventura crocodilicească


Abia aștept să văd cum se vor purta oamenii care au obiceiul de a distruge tot ceea ce nu înțeleg cu crocodilul care trilulilează în timp ce se îmbăiază în multă spumă. Nici dacă aș ști nu v-aș spune deoarece v-aș strica tot farmecul filmului și al mersului la cinema: misterul a ceea ce se va petrece. Și să nu uităm de popcorn: oricum l-ați prepara acasă, nu va avea niciodată aceeași savoare ca cel pe care-l savurați în sala de cinema. Acest lucru este mai mult decât valabil și pentru film.

Așa că vă îndemn să vă luați și voi copiii, mai mari sau mai mici, buna dispoziție, bani pentru bilete și multe pungi cu popcorn și să mergeți să vedeți aventurile din New York ale crocodilului meloman.

Lăsați-vă acasă telefoanele mobile că doar nu o să stați cu ochii în ele sau cu gândul la mesajele primite prin intermediul lor. Cum de mi-a venit o astfel de idee? În perioada copilăriei, mergeați la cinematograf cu telefonul mobil? Nu, căci nu exista și nu vă gândeați cine vă sună pe telefonul fix rămas acasă.

Trăiți clipa de magie pe care vi-o oferă cea de-a șaptea artă la cote maxime.

Voi ce gen de filme preferați să vizionați? Nu ezitați a lăsa în comentarii titlul filmului care v-a înflăcărat cel mai puternic imaginația.

Articol scris pentru SuperBlog 2022, proba nr. 22


Surse de informare folosite: site-urile imdb.com & ro.wikipedia.org

Imaginile folosite pentru a ilustra articolul fac parte dintre cele puse la dispoziția concurenților de sponsorul InterComFilm Distribution cu excepția capturii de ecran care provine din arhiva personală și a fotografiilor royalty free preluate de pe site-urile pixabay.com și unsplash.com. Colajele sunt realizate folosind aplicația canva.com.

Publicitate

4 gânduri despre „Toată familia va fredona „trilulilu” la filmul „Lilu, Lilu, Crocodilu'”

      1. Mi a plăcut și articolul, a fost foarte complex. Dar ți am urmărit evoluția pe tot parcursul competiției, de la articolul de înscriere. Se vede cât de mult suflet ai pus, că te ai documentat, ai avut articole variate, și versuri, colaje. Mi-a plăcut mult și cum ai scris, și cum ai evoluat. Îmi pare rau că nu o sa fiu la gala sa ne cunoaștem și față în față și să te felicit in direct.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s